Cel zgârcit nu-i bun cu nimeni,
Însă nici chiar așa de rău
Cum este cu cei ai casei,
Cum e chiar cu sine însuși
Nu-i cu nime-n timpul său:
Își este propriul lui călău!

Cel zgârcit vrea tot s-adune:
E-un sărac nefericit!
Oricât ar avea pe lume
Nu-i destul să se rezume.
El e pururea lipsit:
Și-adună necontenit!

Lacomul de bani robește
Celui mai vrăjmaș tiran.
Nu-i mai mare chin lumește,
Nici un rob ce chinuiește
Ca acel ce-i rob la ban,
La stăpânul său satan.

Fericit acel pe care
Dumnezeu l-a izbăvit
De robia-n care piere
Cel ce-i lacom după-avere,
Cel ce-i lacom și zgârcit,
Rob la bani, nefericit!

Ce folos când bogăția
Lumii-ntregi ai dobândit
Dacă sufletu-i simbria
Care te-a legat de glia...
Ce-ai s-o pierzi, nemântuit,
Biet suflet nenorocit.

Sau ce aur cu duiumul
Și ce preț ar fi să dai
Să răscumperi tot trecutul,
Să poți o dată-n schimbul
Sufletului tău să-l dai
Ca s-ajungi și tu în rai.

Este-un singur preț de-ajuns
Pentru-a ta răscumpărare.
Prețul Aceluia străpuns,
Ce crucea pentru noi a dus
Ca să ne scape din pierzare:
Doar prin El avem salvare!
Amin.
(Miercuri, 22 aprilie 2020)